O declarație recentă a premierului Ilie Bolojan, făcută într-un interviu acordat postului Digi 24, a stârnit reacții puternice în spațiul public și a generat o amplă dezbatere despre rolul real al taxelor și impozitelor locale.
„Acest impozit reprezintă, de fapt, contribuția proprietarilor de case și de apartamente la bugetul local, pentru ca primăria să le creeze condiții mai bune pentru ei și pentru familiile lor: racordare la apă, canalizare, asfalt, iluminat public, gaz, încălzire”, a afirmat premierul.
Declarația a fost însă dur criticată de jurnalistul și editorialistul Patrick Andre de Hillerin, colaborator al publicației Libertatea, care a catalogat afirmațiile premierului drept eronate și periculoase din punct de vedere economic și administrativ.
Lecția despre impozite și taxe
Într-un comentariu extrem de tranșant, Patrick Andre de Hillerin susține că imaginea de „administrator priceput” atribuită lui Ilie Bolojan nu se susține atunci când vine vorba despre înțelegerea mecanismelor fiscale locale.
Potrivit jurnalistului, impozitele locale nu sunt, în realitate, destinate finanțării serviciilor invocate de premier. El explică, pe rând, de ce această narațiune este falsă și perpetuează confuzii vechi în rândul populației.
Apa și canalizarea
De Hillerin subliniază că nimeni în România nu plătește impozit pe proprietate pentru a beneficia de apă curentă sau canalizare. Accesul la aceste servicii se face prin contracte individuale cu societăți comerciale, care își acoperă costurile exclusiv din tarifele plătite de consumatori, nu din impozite locale. Mai mult, există localități fără canalizare, unde proprietarii plătesc aceleași impozite ca cei din orașe complet racordate la rețea.
Gazele naturale
În mod similar, primăriile nu asigură racordarea la gaze și nici furnizarea acestora. Totul se face contra cost, prin operatori economici. Racordarea este opțională, plătită integral de cetățean, iar costurile de transport și distribuție sunt incluse în factura finală. Impozitele locale nu finanțează aceste servicii.
Încălzirea
Jurnalistul demontează și ideea că impozitele locale ar fi legate de încălzire. Aproape jumătate din populația României trăiește în mediul rural, unde nu există sisteme centralizate de încălzire. Chiar și în mediul urban, multe apartamente și case sunt debranșate, însă proprietarii plătesc aceleași impozite ca cei conectați la sistemele centralizate. Excepțiile, unde primăriile subvenționează încălzirea, sunt considerate practici discriminatorii.
Asfaltul și iluminatul public
Aici, spune de Hillerin, premierul are dreptate doar parțial. Aceste servicii sunt, într-adevăr, finanțate din impozite locale. Problema majoră este lipsa echității: proprietarii de pe străzi neasfaltate sau fără iluminat public plătesc aceleași impozite ca cei care beneficiază de infrastructură completă.
Gunoiul menajer
Colectarea deșeurilor nu este realizată de primării, ci de firme specializate, pe baza unor contracte. Primăria joacă doar rol de intermediar. Prin urmare, nici taxa de gunoi nu justifică majorarea impozitelor pe proprietate.
Unde ar trebui să ajungă, de fapt, banii
În concluzia sa, Patrick Andre de Hillerin explică limpede care este destinația reală a taxelor și impozitelor locale:
- întreținerea și amenajarea spațiilor publice;
- infrastructura rutieră locală;
- iluminatul public;
- funcționarea serviciilor administrative (urbanism, evidența populației, asistență socială, registru agricol);
- salariile angajaților din primării și cheltuielile de funcționare ale administrației locale;
- funcționarea consiliilor locale.
Mesajul jurnalistului este unul fără echivoc: impozitele și taxele locale nu sunt despre „apă, canalizare, gaze sau încălzire”, așa cum a sugerat premierul, iar confuzia dintre aceste concepte nu face decât să adâncească neîncrederea cetățenilor în administrație.
„Poate că ar fi nevoie de un curs rapid, dar serios, despre cum funcționează o comună, un oraș sau o țară”, concluzionează Patrick Andre de Hillerin, într-un text care a reaprins una dintre cele mai sensibile teme ale începutului de an: ce plătim, de ce plătim și ce primim, cu adevărat, în schimb.
