Fotbalul românesc traversează o perioadă de profundă tristețe, pierzând în doar câteva luni trei personalități care au marcat decisiv istoria acestui sport. Oameni care au jucat cu sufletul pentru culori, orașe și suporteri, iar dispariția lor lasă un gol greu de umplut în memoria colectivă a tribunelor.
Dumitru „Mituș” Anton, simbol al Politehnicii Iași, s-a stins din viață
În ianuarie 2026, fotbalul ieșean a fost lovit de o veste dureroasă: Dumitru Anton, cunoscut de suporteri drept „Mituș”, fost fundaș emblematic al Politehnica Iași, a murit la vârsta de 73 de ani.
Născut la Bivolari, în județul Iași, Dumitru Anton a fost unul dintre pilonii „Generației de Aur” din Copou. Respectat pentru seriozitate, disciplină și atașamentul profund față de tricoul alb-albastru, el a adunat nu mai puțin de 303 meciuri în prima ligă pentru Poli, între 1973 și 1985 – o perioadă în care loialitatea față de club definea cariere.
După retragerea din activitatea de jucător, „Mituș” Anton a rămas aproape de sport, devenind profesor de educație fizică și formând generații întregi de elevi, în special la Școala Generală nr. 10 din zona Oancea–Tătărași. Pentru o scurtă perioadă, în sezonul 1995–1996, a revenit la Politehnica Iași și ca antrenor principal în prima ligă, confirmând legătura indestructibilă cu clubul vieții sale.
Lazăr Pârvu, fost fotbalist al UTA-ei, a trecut la Cele Veșnice
Cu doar o lună înainte, în decembrie 2025, fotbalul arădean pierdea un alt nume important: Lazăr Pârvu, fost jucător al UTA Arad.
Născut la 24 februarie 1946, la Orșova, Lazăr Pârvu a fost un fotbalist puternic și versatil. S-a afirmat la doar 20 de ani la Dinamo București, unde a evoluat timp de patru sezoane, apoi a trecut pe la CFR Timișoara. În 1972 a ajuns la UTA Arad, fiind ales de legendarul Iosif Lereter să-i moștenească tricoul la retragere – un gest cu o profundă încărcătură simbolică.
După un scurt periplu la Politehnica Timișoara, Pârvu s-a retras prematur din activitate, la doar 31 de ani, de la UM Timișoara. Chiar și după ce a părăsit gazonul, a rămas conectat la fotbal, activând ca observator federal și fiind mereu primit cu respect și căldură de comunitatea arădeană.
Flavius Domide, „copilul teribil” al Aradului, un nume nemuritor
În octombrie 2025, Aradul a fost cufundat în doliu de dispariția lui Flavius Domide, la vârsta de 79 de ani. Considerat simbolul suprem al UTA-ei din anii ’60 și ’70, Domide a fost supranumit „Copilul teribil al fotbalului arădean”.
Născut și crescut la Arad, Flavius Domide a fost liderul generației care a adus ultimele titluri naționale pentru UTA și a trăit marile nopți europene, inclusiv celebra confruntare cu Feyenoord, în primăvara anului 1972. Idol al tribunelor timp de peste un deceniu, a fost și component al echipei naționale a României calificate la Campionatul Mondial din Mexic 1970.
După retragere, a continuat să slujească UTA ca antrenor, conducător și reper moral. Fidel clubului până la capăt, a fost distins cu titlul de Cetățean de Onoare al Aradului și ovaționat în 2022 pe Arena „Francisc Neuman”, într-un ultim salut plin de emoție.
O generație care pleacă, o moștenire care rămâne
Dispariția lui Dumitru „Mituș” Anton, Lazăr Pârvu și Flavius Domide marchează pierderea unor repere ale fotbalului românesc, ale unei epoci în care devotamentul, caracterul și respectul pentru tricou erau valori fundamentale. Ei pleacă, dar rămân în istoria cluburilor pe care le-au slujit și în inimile suporterilor care nu îi vor uita niciodată.
