La două săptămâni de la crima care a zguduit întreaga Românie, ies la iveală detalii tulburătoare despre mediul din care provin adolescenții implicați. În timp ce suspectul de 13 ani a fost preluat de serviciile de protecție a copilului, iar părinții acestuia au fost decăzuți din drepturi, mărturiile din interiorul comunității conturează un tablou sumbru al neglijenței, tensiunilor familiale și al semnalelor de alarmă ignorate.
Diana Fericean, fosta directoare a unității de învățământ din Cenei, a vorbit despre parcursul școlar și familial al adolescenților implicați în uciderea lui Mario, descriind un context marcat de lipsa sprijinului parental și de conflicte constante.
Un mediu familial fragil, marcat de absență și tensiuni
Potrivit fostei directoare, problemele au început încă din copilărie. Într-o perioadă esențială pentru formarea emoțională, figurile materne au lipsit din viața unora dintre adolescenți, iar această absență și-a pus amprenta asupra comportamentului lor.
„În prima parte a copilăriei, mamele copiilor au lipsit din viața lor. Unul dintre băieții de 15 ani a fost crescut de bunică, celălalt de o mătușă, pentru că părinții erau plecați la muncă în străinătate”, a explicat Diana Fericean, într-o intervenție pentru Antena 3 CNN.
În cazul suspectului de 13 ani, situația a fost agravată de atitudinea mamei, care refuza constant să accepte existența unor probleme reale. Fosta directoare descrie interacțiuni tensionate, dominate de reproșuri și acuzații.
„Mama vocifera mereu, spunea că i se fac nedreptăți băiatului. De fiecare dată când era chemată la școală, reacționa agresiv verbal și susținea fie că nu doar copilul ei greșește, fie că este victimizat”, a relatat aceasta.
Profilul unui copil dificil: irascibilitate și lipsă de adaptare
Deși în incinta școlii nu au fost semnalate acte de violență extremă, comportamentul adolescentului de 13 ani ridica numeroase semne de întrebare. Repetent pentru a doua oară în clasa a V-a, acesta era mult mai dezvoltat fizic decât colegii săi, diferență care crea un disconfort evident în rândul celorlalți elevi.
„Era cu mai bine de un cap mai mare decât copiii de vârsta lui. Acest lucru îi intimida pe ceilalți. Era irascibil, se certa ușor și avea mereu impresia că este tratat incorect, exact ca mama sa”, a precizat fosta directoare.
Colaborarea cu profesorii era aproape inexistentă, iar orele erau frecvent perturbate. Comportamentul său a dus la scăderea repetată a notei la purtare și la numeroase consemnări în registrul de abateri disciplinare.
Complicii de 15 ani și semnalele de alarmă ignorate
Nici situația celorlalți doi adolescenți implicați, ambii de 15 ani, nu era una stabilă. După eșecuri școlare repetate, aceștia fuseseră orientați către programul „A doua șansă”. În cazul unuia dintre ei, existau chiar suspiciuni legate de un posibil consum de substanțe interzise.
„Am atras atenția mamei că ceva nu este în regulă. Venea la școală și dormea cu capul pe bancă, avea ochii roșii și părea complet deconectat”, a mai spus Diana Fericean.
Deși în școală exista un control strict, adevăratele probleme se manifestau în afara acesteia, în comunitate. Fosta directoare confirmă că autoritățile locale fuseseră informate despre riscurile pe care le reprezentau acești tineri.
„Am avut inclusiv o întâlnire cu polițistul și cu primarul, în care am discutat aceste cazuri punctual. Am indicat, cu nume și prenume, copiii care ar fi trebuit monitorizați. Au fost și acești copii pe listă? Da, au fost”, a subliniat ea.
Un context care a favorizat tragedia
În concluzie, Diana Fericean atrage atenția asupra unui cumul de factori care au contribuit la deznodământul tragic: lipsa supravegherii parentale, reacțiile defensive ale familiei, accesul necontrolat la internet și absența unor modele sănătoase.
Toate acestea, spune fosta directoare, au creat „distorsiuni emoționale” greu de corectat, iar ignorarea semnalelor timpurii a permis ca problemele să se agraveze până la un punct fără întoarcere.
