Călin Georgescu susține că România poate ieși din criza actuală printr-o schimbare radicală de direcție, bazată pe trei piloni esențiali: munca încurajată prin taxe reduse, producția de hrană în comunitățile locale și eliminarea risipei din cheltuielile statului. Fostul candidat la alegerile prezidențiale critică dur guvernarea actuală, pe care o acuză de lipsă de reformă, de sufocarea economiei prin taxe și de degradarea democrației.
După prezentarea sa la Poliția Buftea, unde a semnat controlul judiciar, Călin Georgescu a ieșit public cu un mesaj ferm, afirmând că România nu are nevoie de austeritate impusă populației, ci de soluții simple și aplicabile. În viziunea sa, ieșirea din impas nu se face prin împrumuturi și sărăcire, ci prin stimularea producției și a muncii reale.
Prima soluție propusă este munca, pe care o consideră fundamentul oricărei economii sănătoase. Georgescu afirmă că presiunea fiscală actuală apasă zilnic pe umerii românilor și creează nesiguranță, stres și teamă pentru viitor. El cere scăderea semnificativă a taxelor și impozitelor și sprijinirea antreprenorului român independent, a gospodăriei țărănești și a micului meseriaș. În opinia sa, aceștia reprezintă temelia țării, nu afacerile dependente de stat.
Fostul candidat subliniază că România trebuie să iasă din spirala împrumuturilor prin muncă și producție, nu prin tăieri care lovesc direct în populație. Statul, spune el, ar trebui să creeze reguli clare și stabile pe termen lung, fără modificări fiscale bruște, astfel încât oamenii să poată munci și produce în siguranță. „Munca înseamnă siguranță și libertate”, este ideea centrală pe care o promovează.
A doua soluție este hrana, pe care Călin Georgescu o vede drept o chestiune de securitate națională. El susține că România trebuie să producă hrană curată și nutritivă, nu doar pentru consumul intern, ci și pentru export. În acest sens, propune o strategie de microproducție locală, care să redea comunităților autonomia alimentară.
Un exemplu concret oferit de acesta este amenajarea unui heleșteu de pește în fiecare comună din țară. În viziunea sa, o astfel de măsură ar crea locuri de muncă stabile, ar susține procesarea locală, ar genera venituri care rămân în comunitate și ar asigura rezerve de apă utile în perioade de secetă sau incendii. Georgescu insistă că soluția este una simplă și realizabilă, cu condiția să existe voință și respect pentru interesele naționale.
El le-a transmis românilor și un mesaj simbolic, îndemnându-i să cumpere produse locale și să susțină țăranul român, subliniind că hrana înseamnă viață și independență. În logica sa, munca eliberează prezentul, iar hrana construiește viitorul.
A treia soluție vizează reducerea drastică a cheltuielilor inutile ale statului. Călin Georgescu consideră că statul trebuie să fie primul care „strânge cureaua”, nu populația. El acuză Parlamentul de pasivitate și de lipsă de responsabilitate, afirmând că românii nu trebuie să plătească pentru greșelile clasei politice. În opinia sa, cei care nu muncesc în slujba cetățenilor nu ar trebui să ocupe funcții publice.
Georgescu concluzionează că o țară iese din criză doar atunci când oamenii sunt lăsați să muncească liber, să producă și să trăiască din ceea ce creează, nu când sunt împovărați de taxe, restricții și lipsă de perspective. Mesajul său se încheie într-o notă spirituală, afirmând că rămâne „ferm în credință și în rugăciune”, convins că doar astfel România poate merge înainte.
