Apar informații noi în ancheta care vizează uciderea lui Mario Berinde, adolescentul de 15 ani din comuna Cenei, județul Timiș. Potrivit avocatului Adrian Cuculis, reprezentantul familiei victimei, date recente din dosar conturează mai clar profilul și responsabilitatea celor doi minori acuzați că au comis fapta.
Conform declarațiilor făcute de avocat, în urma verificărilor efectuate în cadrul anchetei, ambii minori implicați, unul în vârstă de 15 ani și celălalt de 13 ani, ar fi fost evaluați ca având discernământ, ceea ce ar însemna că pot răspunde penal pentru faptele lor. În același timp, Cuculis susține că procurorii ar fi stabilit că nu ar fi fost vorba despre o izbucnire de moment, ci despre o faptă pregătită din timp, cu aproximativ o lună înainte, aspect care schimbă în mod semnificativ perspectiva asupra cazului.
Dincolo de emoția publică pe care a generat-o tragedia, aceste detalii au o miză uriașă în plan juridic: dacă acuzațiile privind premeditarea se confirmă, ancheta capătă o direcție mai dură, iar gravitatea faptelor este analizată într-o lumină mult mai severă.
Discernământul minorilor, element-cheie în dosar
Adrian Cuculis afirmă că unul dintre punctele decisive desprinse din dosar este concluzia privind discernământul celor doi minori. În astfel de cauze, stabilirea discernământului nu este un simplu detaliu tehnic, ci un prag esențial care influențează întregul parcurs al dosarului, de la încadrări, până la măsurile dispuse și, ulterior, la răspunderea în fața instanței.
În spațiul public, apar adesea confuzii legate de vârsta minorilor și răspunderea penală, însă în practică, ancheta și evaluările de specialitate sunt cele care clarifică dacă un minor a înțeles consecințele acțiunilor sale și a acționat cu intenție. Avocatul subliniază că, în acest caz, rezultatul ar fi unul categoric: discernământ integru pentru ambii.
Planificare, nu impuls: ipoteza premeditării
O altă informație prezentată de Adrian Cuculis este legată de ipoteza unei fapte pregătite în avans. Potrivit acestuia, anchetatorii ar fi strâns indicii care ar susține ideea că uciderea lui Mario nu ar fi fost un act spontan, născut dintr-un conflict întâmplător, ci rezultatul unei intenții formate și alimentate în timp.
Dacă această linie de anchetă se confirmă, discuția se mută de la un episod necontrolat la o acțiune gândită, iar asta poate schimba modul în care sunt interpretate probele: comunicările dintre cei implicați, comportamentul anterior faptei, eventualele pregătiri și contextul care ar fi dus la o escaladare planificată.
Raportul toxicologic: ce spun analizele despre Mario
În paralel, avocatul familiei a insistat pe un subiect care, spune el, a fost intens distorsionat de zvonuri: presupusa prezență a alcoolului sau a substanțelor interzise în organismul lui Mario. Cuculis afirmă că rezultatele toxicologice au infirmat aceste speculații și că adolescentul nu ar fi avut nici alcool, nici droguri în sânge în momentul în care a fost ucis.
Din perspectiva familiei, aceste clarificări au o încărcătură dublă. Pe de o parte, lămuresc faptic un aspect esențial pentru dosar. Pe de altă parte, închid o rană publică: aceea a acuzațiilor care, potrivit avocatului, ar fi fost aruncate în spațiul public încă de la început și care ar fi pus o presiune uriașă pe cei apropiați victimei.
Declarația avocatului: „Este oficial… ambii minori au discernământ”
Adrian Cuculis a transmis public că, în opinia sa, dosarul confirmă că ambii minori „au discernământ integru” și pot răspunde penal. Totodată, a reiterat ideea că acuzațiile privind consumul de substanțe interzise de către Mario nu ar avea suport în realitate, fiind contrazise de analizele oficiale.
Mesajul său vizează nu doar mersul anchetei, ci și corectarea percepției publice: în astfel de tragedii, imaginea victimei ajunge adesea să fie „judecată” înainte ca faptele să fie clarificate, iar familia rămâne să ducă o luptă pe două fronturi, unul în instanță și altul în spațiul public.
Familia se constituie parte civilă. Ce despăgubiri se cer
În ceea ce privește următorii pași, avocatul anunță că urmează depunerea cererii de constituire ca parte civilă. Concret, familia lui Mario ar urma să solicite despăgubiri consistente pentru prejudiciul suferit, nu doar din perspectiva pierderii irecuperabile, ci și a suferinței, a impactului psihologic și a tuturor consecințelor generate de tragedie.
Cuculis a declarat că ia în calcul sume „de ordinul sutelor de mii de euro”, estimând, ca reper, aproximativ 200.000 de euro pentru familie, posibil chiar mai mult, în funcție de evaluările și concluziile care vor rezulta din expertizele dispuse.
În același context, avocatul atrage atenția că despăgubirile pot viza mai multe părți, nu doar persoanele direct acuzate, în funcție de ceea ce stabilește ancheta. Iar dacă părinții minorilor acuzați nu ar avea venituri sau bunuri suficiente pentru a acoperi sumele, există mecanisme legale prin care, ulterior, pot fi urmărite alte căi de recuperare, inclusiv în relație cu statul, în anumite condiții și în limitele prevăzute de lege. Aceasta este însă o discuție care, de regulă, se clarifică etapizat, pe măsură ce dosarul ajunge în instanță și se conturează răspunderile.
Ce urmează în dosar
Potrivit avocatului, discuțiile cu procurorul de caz sunt în desfășurare, iar așteptarea imediată este finalizarea expertizelor dispuse și trimiterea în judecată, dacă probele strânse susțin acuzațiile. În această etapă, familia încearcă să transforme durerea într-un demers concret: aflarea adevărului, stabilirea responsabilităților și obținerea unei forme de dreptate.
Cazul rămâne unul extrem de sensibil, cu implicații profunde, mai ales prin prisma vârstelor celor implicați și a ecoului pe care l-a avut în comunitate. Iar fiecare detaliu nou din anchetă, fie că ține de discernământ, de premeditare sau de rezultatele medicale, nu face decât să adâncească întrebarea care apasă cel mai greu: cum s-a putut ajunge aici și ce poate face societatea pentru ca astfel de tragedii să nu se repete.
