Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a catalogat eliminarea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, drept o „crimă cinică”, în primele sale declarații oficiale după atacurile americano-israeliene asupra Iranului și replica lansată ulterior de Teheran, potrivit agenției ruse de stat TASS.
În mesajul transmis, liderul de la Kremlin a mers mai departe și a susținut că moartea lui Khamenei reprezintă o încălcare a „tuturor normelor moralității umane și ale dreptului internațional”, formulare care ridică nivelul retoric al condamnării și sugerează că Moscova vede operațiunea drept o escaladare cu efecte grave pentru stabilitatea regională.
Putin a adăugat că Khamenei va rămâne în memoria rușilor ca un „om de stat remarcabil”, insistând asupra rolului acestuia în consolidarea relațiilor ruso-iraniene. În paralel, potrivit TASS, Vladimir Putin i-a transmis condoleanțe președintelui Iranului, Masoud Pezeshkian, pentru moartea liderului suprem, într-un gest menit să confirme, la nivel diplomatic, solidaritatea Moscovei cu Teheranul în acest moment.
Declarațiile vin pe fondul unei relații strategice vechi între Rusia și Iran, descrisă frecvent drept una de alianță în marile dosare regionale. În ultimii ani, această cooperare a căpătat și o dimensiune militară pronunțată, inclusiv prin sprijinul pe care Iranul l-a oferit Moscovei în războiul împotriva Ucrainei, subiect menționat în mod repetat în evaluările occidentale privind parteneriatul celor două state.
În același registru, șeful diplomației ruse a condamnat atacurile SUA și Israelului asupra Iranului, descriindu-le ca un „pas nechibzuit” și un „act neprovocat de agresiune armată”, potrivit relatărilor apărute în presa internațională despre poziția oficială a Moscovei.
Dincolo de mesajele de condamnare și condoleanțe, reacția Kremlinului este urmărită atent tocmai pentru că Moscova și Teheranul au construit, în timp, o relație de interdependență politică și de securitate, iar eliminarea liderului suprem iranian poate modifica atât dinamica internă a Iranului, cât și echilibrul regional în Orientul Mijlociu.
