Donald Trump și Benjamin Netanyahu ar fi stabilit, în culise, momentul atacului asupra Iranului într-o convorbire telefonică purtată pe 23 februarie, potrivit unei relatări Axios. Apelul ar fi fost declanșatorul unei accelerări bruște a planului militar, după ce premierul israelian i-ar fi transmis președintelui american o informație considerată „de primă mână”: liderii de la Teheran urmau să se reunească sâmbătă, 28 februarie, într-un singur loc, ceea ce ar fi creat o „fereastră rară” pentru o lovitură decisivă.
Conform surselor citate de Axios, Netanyahu i-ar fi spus lui Trump și echipei sale că, în acea întâlnire, s-ar fi aflat inclusiv liderul suprem Ali Khamenei și principalii săi consilieri, iar toți „ar putea fi eliminați într-un singur atac aerian devastator”. Informația ar fi fost prezentată ca o oportunitate unică, greu de repetat, tocmai pentru că astfel de reuniuni la vârf sunt rare și, de regulă, bine protejate.
Apelul din 23 februarie n-ar fi fost însă un episod izolat. Relatarea indică o coordonare intensă, pe parcursul mai multor luni, între Washington și Ierusalim, în care s-au suprapus două piste: presiunea diplomatică asupra Iranului și scenariul militar pregătit în paralel, pentru cazul în care negocierile eșuează. Tocmai de aceea, după discuția cu Netanyahu, urgența ar fi crescut, iar administrația americană ar fi cerut verificări rapide pentru a confirma dacă „ținta de oportunitate” este reală.
În această cronologie, 26 februarie apare ca ziua în care SUA ar fi primit confirmări decisive. Potrivit surselor menționate în relatare, CIA ar fi validat că întâlnirea de pe 28 februarie urma să aibă loc, iar Casa Albă ar fi primit și semnale că pista diplomatică nu mai produce rezultate. În același interval, emisarul special Steve Witkoff și Jared Kushner, implicați în discuții cu partea iraniană, i-ar fi raportat lui Trump, după întâlniri la Geneva, că negocierile sunt într-un impas.
Un detaliu semnificativ invocat de Axios este strategia de comunicare: Trump ar fi ales deliberat ca, în discursul despre starea națiunii, să nu insiste public pe subiectul Iranului, pentru a nu alerta conducerea de la Teheran și a nu o împinge să se retragă în clandestinitate înainte de lovitură. Altfel spus, tăcerea publică ar fi fost parte a calculelor tactice.
Vineri, 27 februarie, ar fi venit ordinul final. Iar în primele ore ale dimineții de 28 februarie, SUA și Israel ar fi declanșat atacuri coordonate asupra Iranului, operațiune descrisă drept una de amploare, cu obiective în structurile de comandă și securitate ale regimului. În relatarea evenimentelor recente este menționat că loviturile l-ar fi ucis pe Ali Khamenei și mai mulți oficiali de rang înalt, declanșând apoi reacții și temeri privind extinderea conflictului, inclusiv pe zona de represalii cibernetice și securitate regională.
În paralel, surse apropiate președintelui american susțin că Trump, deși îl consideră pe Netanyahu un aliat apropiat, ar fi vrut să epuizeze opțiunea diplomatică înainte să își asume decizia politică a atacului. Axios notează și că, inițial, în interiorul administrației americane se discuta despre o amânare a loviturii pentru a construi mai mult sprijin public, însă presiunea „ferestrei” de pe 28 februarie ar fi schimbat planul și ar fi împins lucrurile spre acțiune rapidă.
