Canada își lasă deschisă opțiunea unei implicări militare în conflictul tot mai tensionat din Orientul Mijlociu, după ce premierul Mark Carney a declarat joi că nu poate exclude, „categoric”, un astfel de scenariu.
Aflat în Australia, în a treia zi a unei vizite oficiale axate pe investiții și întărirea legăturilor cu Canberra, Carney a transmis că Ottawa își va sprijini aliații, dar fără să ofere, deocamdată, un angajament concret privind trimiterea de trupe sau participarea la operațiuni. „Nu putem exclude niciodată categoric participarea. Îi vom sprijini pe aliaţii noştri”, a spus premierul canadian, subliniind totodată că prioritatea rămâne apărarea cetățenilor canadieni.
Declarațiile vin după lansarea operațiunii militare israeliano-americane împotriva Iranului, pe care Carney a spus că Ottawa o susține în obiectivul declarat de a împiedica Iranul să obțină arma nucleară. În același timp însă, premierul a criticat modul în care a fost gestionată decizia de lovire: potrivit lui, Statele Unite și Israelul au acționat fără informarea Națiunilor Unite și fără consultarea aliaților, inclusiv Canada.
Mesajul său a avut două direcții: pe de o parte, a cerut respectarea regulilor internaționale și a făcut apel la dezescaladare; pe de altă parte, a reiterat poziția dură a Canadei față de Teheran, descriind regimul iranian drept o sursă majoră de instabilitate și terorism în regiune și arătând că, în viziunea Ottawa, Iranul nu și-a abandonat ambițiile nucleare și continuă să sprijine grupări armate.
Intervenția lui Carney a căpătat greutate și prin contextul diplomatic al turneului: în paralel cu declarațiile despre război, Canada și Australia au anunțat consolidarea cooperării strategice, inclusiv prin acorduri legate de minerale critice și discuții mai largi despre securitate și lanțuri de aprovizionare într-o lume tot mai polarizată.
Într-un discurs susținut în fața celor două camere ale Parlamentului australian, Carney a amplificat ideea că „puterile mijlocii” trebuie să joace un rol mai activ în stabilirea regulilor jocului internațional. El a avertizat că mediul global se degradează, iar state ca Canada trebuie să aleagă dacă contribuie la noile convenții de securitate și prosperitate sau dacă lasă „puterile hegemonice” să dicteze rezultatele. Mesajul este în linie cu teza pe care o repetă de luni de zile: că dependența excesivă de Statele Unite a devenit un risc strategic și economic pentru Canada, iar diversificarea parteneriatelor trebuie accelerată.
Pe scurt, Ottawa încearcă să păstreze un echilibru dificil: loialitate față de alianțe și obiectivele de securitate ale partenerilor, dar și delimitare față de decizii luate fără consultare și fără un cadru internațional clar. Formula „nu excludem” lasă guvernului spațiu de manevră pentru scenariile care pot apărea rapid într-o escaladare regională, fără să transforme însă Canada într-un actor deja angajat pe front.
