Cu ocazia zilei de 8 Martie, dedicată femeilor și mamelor din întreaga lume, Daniel Funeriu a publicat în mediul online un mesaj profund tulburător despre cea mai grea pierdere din viața sa: moartea mamei.
Fostul ministru al Educației a rememorat una dintre cele mai dureroase traume ale copilăriei sale. Avea aproape 5 ani atunci când mama sa și-a pierdut viața într-un accident, iar acea rană i-a marcat întreaga existență. Astăzi, de Ziua Internațională a Femeii, Daniel Funeriu a ales să vorbească deschis despre acel moment sfâșietor, dar și despre felul în care a primit vestea care i-a schimbat pentru totdeauna destinul.
În mesajul său, fostul ministru a povestit că mama lui a plecat într-o dimineață, în jurul orei 9, pentru a căuta un taxi, după ce i-a sărutat pe frunte pe el și pe sora lui, Lia. Nu s-a mai întors niciodată. Câteva ore mai târziu, tatăl lor a venit acasă cu vestea devastatoare că Marioara murise într-un accident. Pentru un copil de nici 5 ani, moartea era un concept imposibil de înțeles pe deplin. Daniel Funeriu mărturisește că, în inocența lui, credea că totul s-ar putea repara dacă i-ar putea face mamei sale o inimă care să bată din nou.
El a povestit că, ani la rând, s-a gândit în fiecare dimineață la mama sa și s-a întrebat de ce o asemenea tragedie s-a abătut tocmai asupra lui și a surorii sale. Cu timpul, durerea nu a dispărut, ci doar a fost împinsă undeva adânc în suflet. Nu a fost, spune el, o împăcare cu tragedia, ci mai degrabă o formă de uitare necesară pentru a merge mai departe.
Daniel Funeriu a mai mărturisit că a avut nevoie de foarte mulți ani pentru a găsi puterea de a merge la mormântul mamei sale. Abia la vârsta de 22 de ani a reușit să facă acest pas, semn al suferinței adânci pe care a purtat-o în tăcere încă din copilărie.
Tot în mesajul său, fostul ministru și-a amintit și de revolta pe care o simțea față de Dumnezeu în acei ani. Copil fiind, refuza să meargă la biserică, iar unui prieten care îi spunea că Dumnezeu s-ar putea supăra pe el îi răspundea sincer că și el, la rândul său, era deja supărat pe Dumnezeu pentru că i-a luat mama. Sunt cuvinte care dezvăluie durerea crudă și imposibil de explicat a unui copil rămas prea devreme fără cea mai importantă ființă din viața sa.
Astăzi, după aproape o jumătate de secol, Daniel Funeriu spune că abia acum simte că a reușit, într-un fel, să facă pace cu sine. Cu multă luptă interioară și cu răbdare, a ajuns la un echilibru care îi permite să transforme durerea în putere. De fiecare dată când merge la mormântul mamei sale, simte că primește forța de a continua lucrurile bune începute de ea și de a nu se lăsa prins de confortul vieții pe care și-a construit-o.
Mesajul său s-a încheiat cu un îndemn simplu, dar extrem de puternic, adresat tuturor celor care încă își au mama alături: să o prețuiască, să o iubească și să nu amâne gesturile de afecțiune. În câteva cuvinte, Daniel Funeriu a reușit să transmită o lecție profundă despre iubire, pierdere și recunoștință: să ne sărutăm mamele cât încă le mai avem lângă noi.
