Experții încearcă să evalueze cât de realistă este ipoteza unei amenințări iraniene la adresa Europei, după ce în Statele Unite au apărut avertismente privind posibile atacuri cu drone. Totuși, chiar autoritățile americane au precizat că alerta transmisă recent în California s-a bazat pe un singur indiciu neverificat, iar Casa Albă a spus clar că nu există, în acest moment, o amenințare credibilă și iminentă la adresa teritoriului american.
Temerile legate de capabilitățile Iranului au crescut însă după incidentele din estul Mediteranei. Reuters a relatat că o dronă a lovit baza RAF Akrotiri din Cipru, un episod care a alimentat discuțiile despre cât de departe pot ajunge astfel de atacuri și cât de expuse ar putea fi anumite poziții occidentale din regiune.
În centrul acestor evaluări se află dronele din familia Shahed, arme care au atras deja atenția în războiul din Ucraina prin costul redus, capacitatea de a fi lansate în valuri și presiunea pe care o pot pune pe apărarea antiaeriană. Scenariul luat în calcul de analiști nu este neapărat acela al unor lovituri masive asupra marilor orașe europene, ci mai degrabă al unor atacuri limitate, punctuale, îndreptate împotriva unor baze, infrastructuri sensibile sau obiective militare. Această ipoteză este considerată de unii experți mai plauzibilă decât una a unor bombardamente pe scară largă, tocmai pentru că ar menține conflictul sub pragul unei confruntări directe cu NATO.
În ceea ce privește rachetele, Reuters arată că Iranul dispune de unul dintre cele mai mari și mai variate arsenale de rachete din Orientul Mijlociu. Printre sistemele menționate se află Sejil și Ghadr, cu raze de aproximativ 2.000 de kilometri, Emad cu circa 1.700 de kilometri, Shahab-3 cu aproximativ 1.300 de kilometri și Khorramshahr cu o rază de aproximativ 2.000 de kilometri. Aceste date sugerează că, teoretic, anumite zone din sud-estul Europei ar putea intra în raza unor astfel de sisteme, în funcție de punctul de lansare și de tipul exact al vectorului folosit.
De aici vine și una dintre cele mai importante concluzii ale analiștilor: cel mai mare risc pentru Europa nu pare să fie, în acest moment, un atac convențional masiv asupra întregului continent, ci amenințarea unor lovituri selective, greu de anticipat, care să testeze reacția și capacitatea de interceptare a apărării occidentale. Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea majoră ar putea apărea în cazul unor atacuri cu drone sau rachete lansate în salve, menite să suprasolicite sistemele defensive și să provoace pagube asupra unor ținte precise.
În plus, evaluările de securitate nu se opresc la drone și rachete. În spațiul occidental persistă și temerile privind eventuale operațiuni indirecte, inclusiv sabotaj, spionaj sau activarea unor rețele clandestine de susținători, scenariu care, pentru multe servicii de informații, poate fi chiar mai greu de prevenit decât o lovitură militară clasică. În acest context, riscul major pentru Europa este reprezentat mai puțin de un atac frontal de mari proporții și mai mult de o combinație între lovituri punctuale, presiune psihologică și testarea rezistenței infrastructurii de apărare.
