Elena Cârstea a vorbit cu multă sinceritate despre cei peste 20 de ani petrecuți în Statele Unite, acolo unde și-a refăcut viața după căsătoria cu Glenn Muttart. Artista a rememorat începuturile dificile, perioada de acomodare și felul în care a fost nevoită să se adapteze unui univers complet diferit de cel pe care îl lăsase în urmă. Chiar dacă și-a găsit echilibrul peste Ocean, mărturisește că dorul de România nu a dispărut niciodată și că a rămas mereu prezent în sufletul ei.
Elena Cârstea, mărturisiri emoționante despre adopția fiicelor sale
Pentru Elena Cârstea, mutarea în America nu a însemnat o încercare de a-și relansa cariera artistică. Din contră, spune că încă de la început a știut foarte clar că plecarea avea un alt scop, unul profund personal și legat de familie. Artista a ales acel drum pentru a le putea oferi copiilor ei o viață mai stabilă și mai sigură, convinsă fiind că în România nu ar fi avut aceleași șanse să construiască un viitor solid pentru ei.
Ea a adoptat două fetițe, Sanda și Adriana, în anii 1997 și 1999, o decizie care, la acel moment, a stârnit numeroase reacții și comentarii răutăcioase, inclusiv din partea unor persoane din lumea artistică. Elena Cârstea își amintește și acum cât de greu i-a fost să accepte judecățile celor din jur, mai ales într-un moment în care își urma una dintre cele mai profunde dorințe: aceea de a deveni mamă. A mărturisit că dragostea pentru copii era atât de mare, încât ar fi vrut să plece cu toți copiii din cămin, atât de puternic simțea nevoia de a oferi iubire și protecție.
Artista a povestit că reacțiile celor din jur au durut-o, pentru că nu înțelegea de ce o alegere atât de personală și de curată putea fi privită cu atâta răutate. A răspuns direct tuturor celor care au criticat-o, spunând că, dacă ea și-a dorit să adopte, nimeni nu avea dreptul să o judece pentru asta. În viziunea sa, adopția a fost o formă sinceră de iubire și asumare, nu un gest care ar fi trebuit pus sub semnul întrebării:
„Câtă lume m-a blamat pentru că am adoptat copiii. Am avut colegi care au venit să îmi spună „Dar ce ți-a trebuit ție?!”. Dacă eu vreau să adopt o sută de copii, care e problema ta? Fă tu altceva, construiește case pentru oameni, dacă nu îți plac copiii. De ce să mă judeci tu pe mine? Dacă eu nu am putut avea copii, i-am luat gata făcuți, punct.”
Elena Cârstea a explicat și motivul medical pentru care nu a putut avea copii biologici. Artista a mărturisit că are Rh negativ, iar din această cauză nu a putut deveni mamă pe cale naturală. În fața acestei realități, adopția a fost soluția care i-a schimbat viața și care i-a adus împlinirea pe care și-o dorea atât de mult.
Astăzi, Sanda și Adriana sunt femei adulte și independente, iar Elena Cârstea vorbește despre ele cu emoție și mândrie. Adriana a urmat trei ani de armată și se pregătește pentru o carieră în domeniul juridic, în timp ce Sanda a rămas în Garda Națională a Statelor Unite. Despre această alegere, artista spune că îi provoacă emoții puternice, pentru că, dincolo de orice, rămâne teama firească a unui părinte pentru siguranța copilului său.
Viața de familie nu a fost lipsită nici de momente dramatice. Elena Cârstea a trecut și printr-o tragedie dureroasă, după ce fiul soțului ei s-a stins din viață la doar 30 de ani, pe fondul dependenței de droguri. A fost o pierdere care a lăsat urme adânci și care i-a amplificat și mai mult grija față de propriii copii. Din acel moment, artista a simțit nevoia să fie și mai atentă, și mai prezentă, și mai implicată în tot ceea ce înseamnă viața lor.
Anii adolescenței nu au fost nici ei lipsiți de tensiuni, așa cum se întâmplă în multe familii. Elena Cârstea a povestit că fetele treceau prin acea etapă în care aveau impresia că știu mai bine ce este de făcut, însă a încercat mereu să le îndrume cu răbdare. Le-a încurajat să citească, să se informeze, să gândească singure și să nu se lase purtate ușor de influențele din jur. În opinia sa, vremurile s-au schimbat enorm, iar lumea de astăzi este mult mai complicată decât cea în care a crescut generația ei.
În prezent, artista se confruntă și cu unele probleme de sănătate. După mai multe episoade de pneumonie, a rămas cu o sensibilitate accentuată la nivelul plămânilor și obosește mai ușor. A fost diagnosticată cu obstrucție pulmonară, însă, în ciuda acestor dificultăți, reușește să își țină afecțiunea sub control și să meargă mai departe cu demnitate.
Nu mai urcă pe scenă cu aceeași frecvență ca în trecut, chiar dacă dragostea pentru muzică a rămas vie. Elena Cârstea acceptă însă cu luciditate schimbările aduse de timp și privește totul cu maturitate și echilibru. Povestea sa rămâne una puternică, despre curaj, asumare, suferință, dar și despre iubirea necondiționată care poate schimba definitiv destinul unui om. Este o poveste spusă cu sinceritate, fără artificii, dar cu o emoție care spune totul.
