Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să acționeze în instanță Guvernul României și Ministerul Finanțelor, într-un conflict care vizează plata unor drepturi salariale restante ale magistraților. Demersul anunțat luni amplifică tensiunile dintre sistemul judiciar și Executiv, într-un moment deja sensibil pentru relația dintre cele două puteri ale statului.
Acțiunea a fost depusă la Curtea de Apel București și este semnată de președinta ÎCCJ, Lia Savonea. Prin această cerere, instanța supremă solicită obligarea autorităților să asigure integral fondurile necesare achitării sumelor restante prevăzute în titluri executorii scadente în anul 2026.
În același timp, Înalta Curte cere ca Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă toate demersurile administrative și bugetare necesare pentru includerea completă a acestor sume, inclusiv printr-o eventuală rectificare bugetară, dacă situația o va impune. Practic, instanța dorește ca plata acestor drepturi să nu mai fie amânată și să fie tratată ca o obligație legală ce trebuie executată fără întârziere.
Mai mult, în documentul depus în instanță se solicită stabilirea unui termen de maximum 10 zile pentru executarea obligațiilor, dar și aplicarea unor sancțiuni pentru cei responsabili în cazul nerespectării hotărârii. Este vorba despre premierul Ilie Bolojan și ministrul Finanțelor, care ar putea fi obligați la plata unei amenzi calculate pe zi de întârziere, precum și la despăgubiri pentru neexecutare. De asemenea, ÎCCJ cere și penalități de 2% pentru fiecare zi în care obligațiile nu sunt respectate.
Conflictul are în centru sume foarte mari prevăzute în bugetul pentru 2026. Potrivit datelor incluse în proiectul de buget transmis Parlamentului, pentru Înalta Curte ar fi fost alocată o sumă de aproape 5 miliarde de lei, cu aproximativ 50% mai mare decât în anul anterior. Banii urmau să acopere drepturile salariale restante rezultate din hotărâri judecătorești definitive prin care s-au stabilit majorări salariale retroactive.
Problema își are originea în deciziile luate în 2023, când Înalta Curte, aflată atunci sub conducerea Corinei Corbu, și Parchetul General, condus de Alex Florența, au stabilit majorarea salariilor judecătorilor și procurorilor cu 25%. Aceste creșteri trebuiau aplicate retroactiv începând din 2018. Ulterior, Guvernul a decis amânarea unei părți din plăți, iar o parte din fonduri a fost redirecționată către un pachet de ajutoare sociale în valoare de 1,1 miliarde de lei.
Instanța supremă consideră că această întârziere nu reprezintă doar o problemă administrativă sau bugetară, ci o atingere directă adusă drepturilor legale ale magistraților. În opinia ÎCCJ, neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive afectează dreptul de proprietate și pune sub semnul întrebării respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept.
Reacția instituției a fost una fermă. Înalta Curte a transmis că privește cu îngrijorare atitudinea constantă a Guvernului, acuzând faptul că, în ultimii ani, au fost adoptate măsuri care au restrâns sau afectat drepturile judecătorilor. Potrivit poziției exprimate de instanță, aceste intervenții au început cu modificările privind pensiile și continuă acum prin refuzul sau întârzierea punerii în aplicare a unor hotărâri definitive.
În viziunea ÎCCJ, executarea unei decizii judecătorești nu este opțională și nu poate fi lăsată la discreția statului, chiar dacă acesta este parte debitoare. Instanța atrage atenția că reeșalonările unilaterale, prin care autoritățile decid singure când și în ce mod își respectă obligațiile, sunt incompatibile cu ordinea juridică și cu exigențele unui stat de drept autentic.
Acțiunea în instanță vine după ce Lia Savonea formulase deja o plângere prealabilă împotriva Guvernului, criticând mai multe măsuri considerate ostile magistraților. Printre acestea se numără și inițiativele legislative privind reducerea pensiilor, care au alimentat nemulțumirea din sistemul judiciar.
Cazul are potențialul de a provoca un nou val de tensiuni instituționale și de a adânci conflictul dintre Justiție și Executiv. Miza nu este doar una financiară, ci și una de principiu, pentru că discuția se poartă în jurul modului în care statul respectă hotărârile definitive pronunțate chiar de propriile instanțe.
În perioada următoare, acest proces ar putea deveni unul dintre cele mai sensibile dosare cu impact public, prin consecințele pe care le poate avea atât asupra bugetului, cât și asupra relației dintre puterile statului. De această dată, în centrul disputei nu se află doar sumele restante, ci însăși ideea de autoritate a justiției într-un sistem democratic.
