Tensiunile din estul Mediteranei capătă o dimensiune tot mai îngrijorătoare, după ce Grecia și mai ales insulele sale strategice au intrat în zona de risc evaluată de structurile occidentale de securitate. În centrul atenției se află baza navală din Golful Suda, situată în Creta, considerată unul dintre cele mai importante puncte militare ale NATO și ale SUA din regiune. Potrivit unor evaluări citate în presa elenă, această bază este văzută drept o posibilă țintă în eventualitatea unei escaladări a ripostei iraniene.
Semnalul de alarmă a devenit și mai puternic după atacul de la 1 martie, când o dronă de tip Shahed, atribuită unei grupări aliate Iranului, a lovit baza britanică RAF Akrotiri din Cipru. Incidentul a provocat evacuarea parțială a facilității și a arătat că infrastructura militară occidentală din estul Mediteranei nu mai este doar un element de proiecție strategică, ci și o posibilă țintă directă.
După acest episod, reacția aliaților a fost rapidă. Regatul Unit și-a întărit prezența militară în zonă, iar Grecia a accelerat propriile măsuri de apărare. Presa elenă și alte surse regionale au relatat că la Suda Bay fusese deja activată o baterie Patriot, iar o altă baterie a fost transferată pe insula Karpathos pentru consolidarea scutului defensiv din sud-estul Mării Egee. Ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias, a confirmat că autoritățile de la Atena au luat măsuri pe care le consideră suficiente pentru a proteja teritoriul elen, subliniind totodată că insula Creta se află „la limita razei maxime” a armelor iraniene.
Importanța bazei din Golful Suda explică de ce aceasta este privită cu atâta atenție în actualul context. Facilitatea militară din Creta reprezintă un nod logistic esențial pentru operațiunile NATO din estul Mediteranei și a găzduit recent inclusiv portavionul american USS Gerald R. Ford. Tocmai această valoare strategică ridică și gradul de vulnerabilitate într-un eventual scenariu de represalii.
Pe lângă Suda Bay și Cipru, analiza strategică ia în calcul și alte obiective sensibile din regiune. Între acestea sunt menționate baze americane și aliate din Turcia, inclusiv Incirlik, într-un context în care discuțiile despre raza de acțiune a rachetelor iraniene și despre eventuale interceptări au devenit tot mai frecvente. Unele evaluări arată că, în anumite condiții, amenințarea balistică s-ar putea extinde dincolo de spațiul turc, spre sud-estul Europei.
În acest tablou, Grecia și România sunt privite ca piese-cheie ale apărării antiaeriene și antibalistice de pe flancul sud-estic al NATO, fiind singurele state din sud-estul Europei care operează sisteme Patriot. Presa elenă vorbește chiar despre un arc strategic de protecție care leagă bazele din zonă de infrastructura aliată până la Deveselu, în România, ceea ce plasează cele două țări într-o poziție esențială pentru securitatea regională.
Pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu produce ecouri tot mai aproape de granițele Europei, Grecia nu mai este privită doar ca stat de tranzit sau sprijin logistic, ci ca o verigă direct expusă într-un lanț de apărare occidental aflat sub presiune. Iar faptul că insule precum Creta sau Karpathos sunt acum incluse în calculele militare privind o posibilă reacție iraniană arată cât de mult s-a apropiat criza de flancul estic și sudic al Alianței.
