Mircea Lucescu a fost condus pe ultimul drum vineri, 10 aprilie, într-o ceremonie plină de solemnitate, emoție și respect. Fostul selecționer al României, considerat unul dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului românesc, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, după slujba religioasă oficiată la Biserica Sfântul Elefterie. Totul s-a desfășurat discret, așa cum și-a dorit familia, iar la ceremonie au participat rude, apropiați și numeroase personalități importante din lumea sportului.
Încă de la primele ore ale zilei, atmosfera a fost una apăsătoare. După momentul de reculegere de la Arena Națională, unde Răzvan Lucescu și-a luat rămas-bun de la tatăl său într-un cadru restrâns, cortegiul funerar s-a îndreptat spre Biserica Sfântul Elefterie. Acolo, slujba a avut loc în prezența familiei și a unor nume cunoscute din fotbalul românesc. Printre cei veniți să-i aducă un ultim omagiu s-au aflat Răzvan Burleanu, George Copos, Mircea Geoană, Gică Hagi, Ioan Andone, Dănuț Lupu, Ionuț Lupescu, Dorin Mateuț, Ioan Ovidiu Sabău, Marius Niculae și Lucian Burchel. La eveniment au fost prezenți și jurnaliști din Turcia, care au transmis ceremonia în direct.
Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor numeros de preoți și s-a încheiat după aproximativ o oră și un sfert. La final, sicriul a fost scos din biserică de Garda Națională, iar cortegiul funerar și-a continuat drumul spre Cimitirul Bellu. În curtea bisericii, durerea celor prezenți s-a văzut limpede pe chipuri, iar imaginile cu Răzvan Lucescu și Gică Hagi au fost printre cele mai emoționante ale întregii zile.
Deplasarea spre cimitir s-a făcut în condiții speciale, cu măsuri sporite de ordine publică. Traficul din zonă a fost restricționat temporar pentru a permite trecerea rapidă a coloanei funerare. În fața Cimitirului Bellu, câteva zeci de persoane au așteptat sosirea cortegiului, însă accesul în interior a fost permis doar familiei și cercului restrâns de apropiați. Printre primele mașini intrate în cimitir s-a numărat și cea în care se afla Gică Hagi.
Înmormântarea a fost marcată și de onoruri militare, un gest care a subliniat respectul acordat pentru întreaga sa carieră și pentru contribuția uriașă adusă sportului românesc. Fanfara militară a intonat imnul României, iar Garda Națională a tras salve de tun în semn de omagiu. Aceste momente au accentuat și mai mult greutatea despărțirii de unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut România.
Au existat și momente tensionate în timpul ceremoniei. La slujba de la Biserica Sfântul Elefterie, unui bărbat în vârstă i s-a făcut rău, iar echipajele medicale au fost nevoite să intervină de urgență. Bărbatul a fost preluat rapid și transportat la ambulanță, după ce un agent de securitate a cerut ajutorul cadrelor medicale aflate la fața locului.
PAOK Salonic, clubul la care activează Răzvan Lucescu, a trimis la înmormântare o delegație formată din patru reprezentanți, semn că gruparea din Grecia a dorit să fie alături de antrenorul său în aceste momente dureroase. Membri importanți ai clubului au venit special la București pentru a onora memoria lui Mircea Lucescu și pentru a-i arăta sprijin fiului său.
Moartea lui Mircea Lucescu a provocat reacții puternice în întreaga lume a sportului. Nume importante din fotbalul internațional au transmis mesaje de respect și recunoștință. Diego Simeone a vorbit despre sprijinul și protecția pe care le-a primit de la Lucescu în primii ani ai carierei sale, iar Andrea Pirlo i-a mulțumit pentru șansa oferită într-un moment important al devenirii sale ca jucător. Inclusiv Real Madrid a transmis un mesaj oficial de condoleanțe, un gest care confirmă încă o dată dimensiunea internațională a carierei lui Mircea Lucescu.
Fostul selecționer s-a stins din viață pe 7 aprilie, la Spitalul Universitar de Urgență București, unde fusese internat încă din 29 martie. Ajunsese acolo de urgență după ce i se făcuse rău înaintea unui antrenament al echipei naționale. În ciuda intervențiilor medicale și a tratamentelor administrate, un infarct miocardic acut i-a fost fatal.
În urma sa rămâne o moștenire impresionantă: 35 de trofee câștigate ca antrenor și un nume care va rămâne pentru totdeauna printre cele mai mari din istoria fotbalului românesc și mondial.
