În limbaj popular, luna martie este numită și Luna Mărțișorului sau Făurel și marchează pragul dintre iarnă și primăvară, cu vreme schimbătoare, semne de renaștere în natură și o succesiune de sărbători bisericești importante. În calendarul creștin-ortodox, ziua de 1 martie 2026 este dedicată pomenirii Sfintei Cuvioase Mucenițe Evdochia, iar în aceeași zi sunt amintiți și alți sfinți în calendarele diferitelor confesiuni.
În tradiția ortodoxă, pe 1 martie sunt pomeniți:
Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia și Sfânta Cuvioasă Domnina
În tradiția greco-catolică:
Sfânta muceniță Eudochia
În tradiția romano-catolică:
Sfântul Albin, episcop
Povestea Sfintei Cuvioase Mucenițe Evdochia, așa cum a rămas în tradiția creștină, este una dintre cele mai puternice pilde despre schimbare, întoarcere și izbăvire. Sfânta s-a născut în vremea împăratului Traian, într-o cetate din Fenicia, în Iliopolis. Era de neam samaritean și, potrivit mărturiilor vechi, avea o frumusețe ieșită din comun, care îi fascina pe cei din jur. La începutul vieții, însă, nu și-a folosit darurile pentru lumină, ci pentru rătăcire: a adunat avere multă și și-a zidit o existență în care plăcerile și strălucirea au luat locul adevărului.
Se spune că ajunsese atât de bogată, încât visteria ei părea aproape împărătească. Dar, în spatele belșugului, sufletul i se împietrise, iar inima i se închisese într-o singurătate pe care nimeni nu o putea vindeca. Tocmai în acel punct, când omul pare că a câștigat tot și, totuși, simte că pierde esențialul, a venit clipa care i-a schimbat destinul.
Într-o noapte, Evdochia a auzit, fără să vrea, glasul unui monah pe nume Gherman, venit de departe și găzduit în apropierea casei ei. Monahul s-a ridicat la rugăciune, a cântat psalmi și a citit dintr-o carte despre Judecata lui Dumnezeu, despre lumina drepților și despre osânda celor care trăiesc în păcat. Pentru Evdochia, care nu mai auzise astfel de cuvinte, mesajul a fost ca o trezire: frica s-a amestecat cu rușinea, iar rușinea cu dorul de a începe altfel.
Dimineața, a trimis după monah și i-a cerut să o îndrume spre mântuire. A urmat apoi o schimbare pe care tradiția o descrie ca totală: a renunțat la vechea viață, a primit botezul prin episcopul cetății, Teodot, și a intrat într-o mănăstire de maici. Cu timpul, prin rânduială, ascultare și nevoință, a ajuns egumenă, iar finalul vieții sale a fost pecetluit de mucenicie, în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor. Se spune că după botez a mai trăit mulți ani în credință și a trecut la Domnul chiar în prima zi a lunii martie.
Pentru credincioși, pomenirea Sfintei Evdochia, la început de martie, are o simbolistică aparte: în timp ce natura începe să se dezghețe, sufletul primește o chemare la înnoire. Nu întâmplător, perioada aceasta se suprapune și cu rânduielile Postului Mare, când oamenii sunt îndemnați la rugăciune, cumpătare, împăcare și curățirea inimii.
Martie nu înseamnă însă doar calendar bisericesc, ci și o adevărată hartă de tradiții populare. În primele zile ale lunii apar Babele, legate de legenda Babei Dochia. În povestea populară, Dochia este simbolul iernii care se încăpățânează să rămână, dar care, în cele din urmă, își leapădă cojoacele unul câte unul, semn că frigul se retrage și primăvara își face loc. De aici vine și credința că vremea dintre 1 și 9 martie arată “cum ți-e firea” și “cum îți va merge” în anul care urmează.
Cum se aleg Babele
În cele mai multe zone, babele se aleg între 1 și 9 martie, iar în unele regiuni (mai ales în Muntenia) tradiția se extinde până la 12 martie. Sunt mai multe feluri de alegere:
Dacă ești născut(ă) între 1 și 9, îți alegi baba chiar în ziua corespunzătoare datei tale.
Dacă ești născut(ă) într-o zi cu două cifre, aduni cifrele (de exemplu 1+1=2, 2+8=10, apoi 1+0=1, în funcție de tradiția locală) și obții ziua babei.
Mulți aleg baba și “după noroc”, fără calcule, doar după o zi care le place.
Interpretarea e simplă și poetică: dacă în ziua aleasă vremea e frumoasă, se spune că anul va fi luminos și bun; dacă e mohorâtă sau aspră, anul ar putea aduce încercări, iar omul va avea nevoie de răbdare și putere.
În Maramureș, unele obiceiuri spun că în primele zile din martie se bat ușile sau se fac gesturi menite să “scoată iarna din casă”. În Ardeal, babele sunt numite uneori Vântoase, tocmai pentru că martie e celebră pentru capriciile ei: soare dimineața, vânt la prânz, ploaie spre seară.
La 1 martie, peste această lume a credinței și a tradiției, se așază și simbolul Mărțișorului, semn al primăverii și al începutului curat. Mărțișorul se poartă în multe locuri toată luna, apoi se leagă de ramuri înflorite, ca un “legământ” cu norocul și cu sănătatea. În unele zone se poartă până apar berzele, iar în altele se prinde la uși, ferestre ori în gospodărie, ca semn de protecție.
În martie, calendarul ortodox are și sărbători cu cruce roșie care rămân repere pentru credincioși:
9 martie: Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia
25 martie: Buna Vestire, una dintre cele mai mari sărbători închinate Maicii Domnului, zi care aduce și dezlegare la pește, chiar dacă este Postul Mare
Iar duminicile din Post au, de regulă, o semnificație specială și slujbe aparte:
Duminica Ortodoxiei
Duminica Sfântului Grigorie Palama
Duminica Sfintei Cruci
Duminica Sfântului Ioan Scărarul
În final, luna martie rămâne o lună a pragurilor: între frig și căldură, între întuneric și lumină, între vechi și nou. Pomenirea Sfintei Evdochia, tradiția Babelor și semnul Mărțișorului se întâlnesc în aceeași poveste mare: povestea înnoirii. A naturii, dar și a omului.
