Un experiment realizat recent de jurnaliști a scos la lumină o problemă gravă legată de transparența salariilor din instituțiile publice din București, în special în primăriile de sector.
Deși legea obligă aceste instituții să publice de două ori pe an, până la 31 martie și 30 septembrie, grilele salariale actualizate, în practică lucrurile stau cu totul diferit.
La Primăria Sectorului 2, spre exemplu, deși avizierul este plin de anunțuri, hotărâri și alte documente oficiale, lista salariilor angajaților lipsește complet. O situație asemănătoare a fost constatată și la Primăria Sectorului 1, unde, în ciuda numărului mare de acte afișate, grila de salarizare nu a putut fi identificată nici după o verificare atentă.
Această lipsă de transparență ridică numeroase semne de întrebare, mai ales în condițiile în care salariile sunt plătite din bani publici, iar cetățenii au dreptul să știe cum sunt folosite aceste fonduri. Nu este normal ca oamenii să fie lăsați să creadă fie că toți bugetarii încasează lefuri uriașe, fie că unii abia supraviețuiesc, în timp ce alții ajung să primească sume exorbitante, uneori de zeci de mii de lei pe lună.
Legea este clară și prevede că informațiile publicate trebuie să includă nu doar salariul de bază, ci și sporurile, premiile, indemnizațiile de hrană și voucherele de vacanță. Cu toate acestea, aplicarea acestor obligații pare să fie făcută selectiv.
Mai mult, există și instituții importante, precum ANRE, ASF sau ANCOM, care sunt exceptate de la această obligație de transparență și care sunt deja cunoscute pentru opacitatea lor. În astfel de structuri, veniturile medii pot ajunge la 2.000-3.000 de euro pe lună, iar în cazul unor membri din conducere, sumele pot depăși chiar 10.000 de euro net lunar.
Deși legea prevede amenzi între 5.000 și 10.000 de lei pentru instituțiile care nu afișează aceste date, sancțiunile nu par suficient de descurajatoare pentru a determina respectarea regulilor de către toți cei vizați.
În final, problema transparenței salariale în sectorul public rămâne una nerezolvată, iar cetățenii continuă să fie ținuți departe de informații esențiale despre modul în care sunt cheltuiți banii publici. Fără o aplicare fermă și egală a legii, ideea unei administrații deschise și responsabile rămâne doar un principiu frumos pe hârtie.
