Ștefan Amza, un român rămas blocat în Dubai după suspendarea temporară a traficului aerian, a povestit cum s-a instalat panica în hotelul în care este cazat, pe fondul alertelor și al exploziilor care au urmat atacurilor cu rachete lansate de Iran asupra unor ținte asociate SUA. Potrivit lui, atmosfera din ultimele ore a devenit apăsătoare, iar oamenii trăiesc cu sentimentul că totul se poate schimba de la un minut la altul.
Bărbatul spune că, deși se află în siguranță, noaptea a fost marcată de alarme și o stare de tensiune care s-a simțit în tot hotelul. În jurul orei 00:30, românii cazați acolo ar fi primit mesaje de alertă, două notificări consecutive la câteva minute distanță, suficiente cât să declanșeze reacții în lanț. În lipsa unor informații clare despre ce urmează și în condițiile în care, susține el, nu există buncăre sau spații special amenajate pentru astfel de situații, oamenii au căutat instinctiv un loc care să pară mai sigur.
„Toată lumea a fugit în parcarea subterană”, a relatat el, descriind scenele de haos din momentul în care alarma a început să fie luată în serios. În hotel ar fi fost în jur de o sută de români, iar pentru multe familii cu copii, frica a devenit atât de mare încât au refuzat să mai urce în camerele de la etajele superioare. Unele mame ar fi ales să rămână peste noapte în zona recepției, considerând că acolo pot reacționa mai rapid sau se simt mai puțin expuse.
În contrast puternic cu starea de agitație a turiștilor, Ștefan Amza spune că angajații hotelului și localnicii par remarcabil de calmi. Din discuțiile pe care le-a avut, oamenii de acolo ar fi insistat că „totul e în regulă” și că țara lor rămâne sigură. El recunoaște însă că nu își poate da seama dacă această atitudine vine dintr-o experiență mai mare în gestionarea situațiilor de criză, dintr-un reflex de a-i liniști pe străini sau, pur și simplu, din refuzul de a crede că pericolul se apropie cu adevărat.
Pe lângă tensiunea de la hotel, Dubai ar fi oprit temporar traficul aerian, iar în oraș au apărut semne clare că autoritățile tratează situația cu seriozitate. În același context, el menționează și evacuarea Burj Khalifa, după explozii asociate atacurilor. Pentru turiștii care urmau să plece, acesta a fost momentul în care vacanța s-a transformat într-o așteptare fără termen și fără certitudini.
Ștefan Amza spune că a reușit să ia legătura cu reprezentanți ai ambasadei, care i-ar fi transmis să rămână la hotel și să aștepte instrucțiuni. Zborul lui este anulat, iar plecarea spre România, programată inițial pentru următoarea zi, a devenit incertă. Oamenii stau cu bagajele pregătite, telefoanele în mână și cu ochii pe orice anunț, sperând la o reluare a curselor sau la o soluție de repatriere.
„Românii sunt cei mai speriați în Dubai”, spune el, iar explicația pe care o oferă ține de felul în care se propagă anxietatea într-o comunitate mare de turiști, mai ales când informațiile vin în valuri și nu sunt mereu coerente. Pe stradă, afirmă că pare liniște și că oamenii se comportă normal, însă deasupra orașului apar semnele conflictului: avioane militare care survolează, rachete și drone care se văd pe cer, unele explodând în aer deasupra hotelurilor.
El povestește că, de la balcon, ar fi reușit să surprindă o explozie urmată de un nor dens de fum, la o distanță pe care o estimează la aproximativ un kilometru. Deși nu ar fi existat pagube vizibile la sol în zona în care se află, imaginea exploziei și faptul că fenomenul poate fi observat de aproape au intensificat neliniștea.
În hotel și în comunitatea de români, frica se amplifică și din cauza mesajelor venite de acasă. Mulți stau permanent pe telefon, consumă știri, primesc avertismente și reacții de la familie, iar toate acestea, spune el, îi agită și mai mult. În timp ce localnicii par stăpâni pe sine, „noi, străinii, românii, suntem agitați”, pentru că nu știu exact ce ar trebui să facă dacă situația se înrăutățește.
Unii ar lua în calcul să plece pe cale rutieră, spre Oman, în ideea că acolo ar fi mai liniște. Doar că, din informațiile care circulă, nici această variantă nu ar garanta o plecare rapidă cu avionul, pentru că zborurile nu ar fi disponibile nici de acolo. Practic, oamenii se află într-o stare de „stand-by”, între frică și speranța că următorul anunț va aduce o soluție.
Mai mult, el spune că mesajele de alertă primite ar recomanda să stea departe de ferestre, lucru care îi pune în dificultate, deoarece clădirile sunt construite aproape integral din sticlă. Într-un oraș al fațadelor vitrate, sfatul pare greu de aplicat, iar întrebarea devine una simplă și disperată: unde te retragi, concret, când aproape totul în jur înseamnă geam?
Bărbatul a povestit și despre încercările de a-i ajuta pe ceilalți români să se înregistreze și să țină legătura cu autoritățile. După ce a sunat la ambasadă și a oferit datele de identificare, le-ar fi transmis și altora numărul la care a apelat. Spune însă că unii nu au mai reușit ulterior să ia legătura, ceea ce a alimentat și mai mult senzația de nesiguranță și lipsă de control.
În ceea ce privește întoarcerea în România, el explică faptul că a ajuns în Dubai cu o cursă charter și că agenția ar fi prioritizat, firesc, persoanele ale căror zboruri fuseseră anulate cu o zi sau două înainte. Problema este că o parte dintre acei oameni rămăseseră fără cazare, fiind nevoiți să părăsească hotelurile în care stătuseră inițial. Nu se știe clar unde au ajuns, iar această imagine a unor turiști rămași „în aer”, fără zbor și fără cameră, i-a determinat pe el și pe cei din grup să caute o plasă de siguranță.
Spune că au găsit încă trei locuri de cazare în apropiere, ca variantă de rezervă în cazul în care suspendarea zborurilor se prelungește. Într-o situație în care fiecare zi poate aduce o nouă anulare și o nouă rundă de alerte, simplul fapt că ai un loc unde să dormi devine un avantaj esențial.
În ansamblu, mărturia lui descrie o realitate cu două viteze: la nivelul străzii, orașul pare calm; la nivelul oamenilor blocați, totul se trăiește ca o așteptare încordată, cu frica mereu prezentă. Iar pentru românii rămași acolo, fiecare oră fără informații clare apasă tot mai greu, până când singurul gând rămâne întoarcerea acasă, în siguranță.
