Emil Rengle a făcut recent o confesiune emoționantă despre una dintre cele mai grele perioade din viața lui, o etapă în care sănătatea i-a fost pusă la încercare, iar frica l-a copleșit. Coregraful a povestit că, în urmă cu câțiva ani, a fost diagnosticat cu o boală autoimună și a ajuns să creadă, la un moment dat, că se află la un pas de moarte. Atât de puternică a fost anxietatea și incertitudinea, încât a simțit nevoia să își ia rămas bun de la părinți, convins că nu mai are mult timp.
Primele simptome au apărut în 2017, când Emil Rengle se afla în Statele Unite. A recunoscut că perioada aceea era una haotică: mult stres, un program dezordonat, oboseală, alimentație neglijată și o stare generală tot mai proastă. În timp, semnalele corpului au devenit imposibil de ignorat, iar el a început să meargă din medic în medic, încercând să înțeleagă ce se întâmplă.
În cele din urmă, a primit diagnosticul: colită ulcerativă, o afecțiune autoimună care afectează intestinul gros și poate provoca episoade severe, cu simptome dificile și impact major asupra calității vieții. Emil a mărturisit că în acea perioadă era speriat și confuz, pentru că nu înțelegea ce i se întâmplă și se simțea singur, fiind departe de casă.
„Eu sunt diagnosticat cu o boală autoimună numită colită ulcerativă. Primele simptome au apărut în 2017. Nu știam ce se petrece cu mine… Eram plecat din țară, mă aflam în Statele Unite…”, a povestit el, explicând că vestea l-a obligat să își regândească complet stilul de viață.
O schimbare radicală de viață
Din momentul în care a înțeles că trebuie să învețe să trăiască diferit, Emil Rengle a început să fie mult mai atent la tot ce ține de echilibrul său: alimentație, somn, ritm de muncă, gestionarea stresului, dar și sănătatea mintală. A subliniat că, înainte de boală, trăia într-un mod „stresant și neorganizat”, iar organismul i-a arătat, dur, că nu mai poate funcționa așa.
În procesul de recuperare și stabilizare, spune că l-au ajutat enorm meditația și terapia. A vorbit deschis despre faptul că terapia a fost un sprijin decisiv, nu doar pentru a accepta diagnosticul, ci și pentru a ieși din cercul gândurilor negre care îl trăgeau în jos.
„Pe mine m-a ajutat foarte mult meditația, dar și terapia. Fără terapie nu aș fi fost aici, nu aș fi reușit să trec peste acest blocaj mental”, a mărturisit el în emisiunea MediCOOL.
Momentul în care a crezut că totul se termină
Dincolo de partea medicală, ceea ce l-a marcat profund a fost șocul psihologic. Emil a povestit că a existat un punct, în 2018, când frica a devenit atât de puternică încât era convins că nu mai are viitor. Faptul că a auzit că este o boală cronică, fără „leac” rapid, l-a aruncat într-o stare de panică și de deznădejde. În acea perioadă, a ajuns să facă un gest care spune tot despre cât de greu i-a fost: s-a dus acasă, la Oradea, ca să își ia rămas bun de la părinți.
A rememorat cu emoție ziua în care le-a spus „mulțumesc” și le-a vorbit despre posibilitatea ca el să plece „înaintea lor”, cu lacrimi în ochi și cu sentimentul că nimic nu mai este sigur. A fost, după cum a descris chiar el, una dintre cele mai apăsătoare clipe din viața lui.
Povestea lui Emil Rengle a fost primită cu multe reacții de susținere, tocmai pentru că a ales să vorbească sincer despre o realitate pe care mulți o ascund: boala nu înseamnă doar simptome fizice, ci și lupte mentale, frică, anxietate și momente în care ai nevoie de sprijin real. Iar mesajul lui, dincolo de confesiune, rămâne unul clar: atunci când corpul îți dă semnale, nu le ignora, iar când psihicul cedează sub presiune, cere ajutor.
