A fost o noapte apăsătoare, încărcată de durere și tăcere. Ultimele ore în care Răzvan Lucescu a mai putut sta, măcar simbolic, aproape de tatăl său au fost marcate de un gest simplu, dar tulburător, unul care a spus mai mult decât ar fi putut spune orice cuvânt despre legătura profundă dintre ei.
Astăzi, 10 aprilie, România își ia rămas-bun de la una dintre cele mai mari legende ale fotbalului. Mircea Lucescu este condus pe ultimul drum și va fi înmormântat la Cimitirul Bellu, după ce s-a stins din viață pe 7 aprilie, la Spitalul Universitar de Urgență București.
Cu doar câteva ore înainte de ceremonie, Răzvan Lucescu a făcut un gest care a emoționat profund. Antrenorul lui PAOK Salonic a ales să publice o fotografie sfâșietoare, surprinsă într-un moment de o durere greu de descris. În imagine, el apare alături de mama sa, stând aproape unul de celălalt, într-o tăcere care spune totul. Răzvan o ține ușor de spate, într-un gest de sprijin și protecție, iar în fața lor, în sicriu, se află Mircea Lucescu.
Fotografia a fost realizată pe Arena Națională, locul în care mii de oameni au venit pentru a-și lua adio de la „Il Luce”. Nu este o imagine despre faimă, despre performanță sau despre gloria unei cariere uriașe, ci despre durerea unei familii, despre iubirea care rămâne și despre legăturile care nu dispar niciodată, nici măcar în fața morții.
Pierderea lui Mircea Lucescu a lăsat un gol uriaș nu doar în fotbalul românesc, ci și în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat și l-au iubit. Pentru familie, însă, durerea este imposibil de măsurat, iar gestul lui Răzvan din noaptea de dinaintea înmormântării a arătat, fără să fie nevoie de explicații, cât de puternică a fost relația dintre tată și fiu.
Abia spre final ies la iveală și ultimele dorințe ale marelui antrenor. Mircea Lucescu a luptat până în ultimele clipe pe patul de spital, dar sufletul său a rămas legat de terenul de fotbal, locul pe care l-a iubit cel mai mult. Potrivit mărturiei făcute de profesorul Dragoș Vinereanu, șeful Secției de Cardiologie a Spitalului Universitar, Mircea Lucescu i-ar fi spus la un moment dat că tot ce își dorește este să moară pe terenul de fotbal, nu într-un pat de spital.
Această confesiune spune poate cel mai bine cine a fost, de fapt, Mircea Lucescu până la final: un om care și-a trăit viața prin fotbal, care a respirat pentru meciuri, pentru echipă, pentru competiție și pentru acel spațiu care i-a devenit destin. Iar în spatele imaginii publice a rămas, în cele din urmă, și o poveste profund umană, una despre familie, dragoste, suferință și despărțirea de un om care a însemnat totul pentru ai lui.
