A fost sau nu Călin Georgescu agent al fostei Securități? Este întrebarea la care a încercat să răspundă istoricul Stejărel Olaru, specialist în cercetarea serviciilor secrete din România, într-o intervenție din podcastul „România Paradoxală”, moderat de jurnalistul Mihai Tatulici.
Olaru, cunoscut pentru studiile sale despre perioada comunistă și mecanismele fostei Securități, a precizat din start că, până în prezent, nu a identificat dovezi clare care să ateste că Georgescu ar fi fost colaborator al Securității. Totuși, istoricul a subliniat că anumite aspecte din biografia acestuia ridică semne de întrebare și merită analizate mai atent.
Referindu-se la perioada de dinainte de 1989, Stejărel Olaru a amintit că s-a vorbit despre posibile stagii de specializare pe care Călin Georgescu le-ar fi făcut în Marea Britanie și în Statele Unite, în a doua jumătate a anilor ’80, pe vremea când se afla la Făgăraș. În opinia sa, dacă aceste informații s-ar confirma, ele ar putea constitui un indiciu important privind o eventuală relație cu Securitatea, întrucât, în acea perioadă, plecările în Occident erau atent controlate și rareori aprobate fără o relație directă sau indirectă cu structurile regimului.
Cu toate acestea, istoricul a mărturisit că nu consideră veridică informația potrivit căreia Georgescu ar fi ajuns în Anglia sau în SUA înainte de 1990. El a explicat că o astfel de deplasare ar fi trebuit să lase urme în documente oficiale, inclusiv în evidențele privind pașapoartele, iar până acum nu a găsit probe care să confirme această ipoteză. În plus, a arătat că CNSAS ar fi avut posibilitatea să solicite date relevante din arhivele instituțiilor care gestionează asemenea documente.
Stejărel Olaru a afirmat că, dacă ar fi existat o formă de colaborare, urmele acesteia ar fi trebuit să poată fi găsite mai ales în arhivele din zona Făgărașului. El a mai spus că nu îl vede pe Călin Georgescu în postura de ofițer, ci mai degrabă, dacă ar fi existat o astfel de legătură, într-un profil de informator.
Cu toate acestea, istoricul consideră că întrebarea esențială nu este neapărat dacă Georgescu a avut sau nu o relație cu Securitatea înainte de 1989, ci mai degrabă cum a ajuns, după căderea regimului comunist, în proximitatea unor personaje asociate vechilor structuri de influență.
În cadrul discuției, Mihai Tatulici a afirmat că l-a identificat pe Călin Georgescu în anturajul unor rezerviști și al unor persoane provenite din cercurile fostei Securități, sugerând că ascensiunea sa în astfel de medii nu poate fi explicată ușor. La rândul său, Olaru a spus că Georgescu a fost sprijinit de anumite figuri influente, printre care diplomatului și intelectualul Mircea Malița, dar și de persoane precum Leahu, asociat ecologiștilor în primii ani de după 1990 și despre care istoricul a afirmat că ar fi fost informator al Securității.
Potrivit lui Olaru, începând cu anii ’90, Călin Georgescu și-ar fi construit cu atenție propriul traseu, folosindu-se de relațiile cu astfel de oameni pentru a-și deschide uși și pentru a avansa în cercuri greu accesibile. Istoricul a sugerat că abilitatea lui Georgescu de a se infiltra în asemenea medii și de a câștiga încrederea unor personaje influente a jucat un rol important în ascensiunea sa.
Discuția a mers mai departe și spre tema proiectului politic al lui Călin Georgescu. Stejărel Olaru a susținut că acesta și-ar fi conturat ambițiile politice mari începând cu perioada 2015–2016 și că, treptat, ar fi devenit parte dintr-un proiect care nu i-ar fi aparținut în totalitate, ci ar fi fost susținut și construit de alte grupuri de interese.
Într-una dintre cele mai dure afirmații făcute în podcast, istoricul a susținut că Georgescu „s-a înconjurat de o armată întreagă de securiști vechi și noi”, sugerând că sprijinul de care ar fi beneficiat nu este întâmplător. Întrebat de Mihai Tatulici pe ce bază foști și actuali oameni din astfel de structuri ar fi ajuns să îl susțină, Olaru a admis că aceasta este, într-adevăr, una dintre cele mai importante întrebări.
Istoricul a avansat și ideea că Georgescu a devenit, în timp, unul dintre cei mai importanți vectori ai războiului hibrid desfășurat în România, în special prin promovarea unor mesaje anti-UE și anti-NATO, care au prins tot mai mult contur în spațiul public în ultimul deceniu. În opinia sa, aceste teme au fost alimentate de dezinformare și propagandă, iar Călin Georgescu ar fi ajuns să poarte exact acest tip de discurs.
În același context, au fost invocate și informațiile privind presupusele vizite ale lui Georgescu la Sebastian Ghiță, la Belgrad, în anul 2021. Stejărel Olaru a interpretat aceste episoade ca semne că liderul politic avea deja un plan bine conturat privind viitorul său politic și că acesta era conectat la rețele și interese mai ample decât păreau la prima vedere.
Mihai Tatulici a completat discuția spunând că, în opinia sa, Rusia profită de orice personaj public care transmite mesaje convenabile intereselor sale, fără ca acel personaj să facă neapărat un efort special pentru a intra în vizorul propagandei. Olaru a fost de acord cu această interpretare și a sugerat că, în cazul lui Georgescu, exact acest lucru s-ar fi întâmplat.
Totodată, istoricul a remarcat că discursul lui Călin Georgescu este alcătuit din referințe disparate, uneori neașteptate, de la formule preluate din filme și desene animate până la expresii cu tentă legionară, ceea ce, în opinia sa, ridică și alte semne de întrebare cu privire la profilul și mecanismele sale de comunicare publică.
În intervenția sa, Olaru a făcut și o afirmație surprinzătoare, spunând că ar fi auzit că, în anii ’80, la Făgăraș, prima soție a lui Georgescu îl poreclise „Secu”, din cauza dorinței sale puternice de afirmare și a atitudinilor pe care istoricul le-a descris ca fiind de tip securist. El a sugerat că aceste aspecte ar trebui evaluate serios de specialiști.
La finalul discuției, istoricul a reluat ideea că adevărata miză nu este doar trecutul lui Călin Georgescu, ci rețeaua de influențe și susțineri care l-au înconjurat și modul în care acesta a devenit purtătorul unui mesaj politic pe care Olaru îl consideră periculos, subversiv și construit pentru a slăbi încrederea în valorile occidentale.
Stejărel Olaru este unul dintre cei mai cunoscuți istorici români preocupați de studierea istoriei recente, în special a comunismului și a activității fostei Securități. Născut în 1973, el s-a remarcat prin cercetări dedicate arhivelor represiunii comuniste și prin volume care au analizat mecanismele de putere și continuitățile de influență de după 1989. De-a lungul carierei sale, a semnat sau coordonat lucrări importante despre revolta de la Brașov din 1987, despre Nadia Comăneci și supravegherea ei de către Securitate, despre relația dintre presă și putere, dar și despre cazuri controversate din istoria recentă a României.
