Donald Trump a reaprins tensiunile dintre Washington și mai multe capitale europene, după ce a criticat public Spania și Marea Britanie pentru refuzul de a pune la dispoziție baze militare folosite în operațiunile americane împotriva Iranului. În cazul Madridului, președintele SUA a mers mai departe și a sugerat chiar măsuri economice dure, vorbind despre posibilitatea blocării schimburilor comerciale cu Spania.
Declarații tăioase la Casa Albă, în prezența cancelarului german
În timpul unei întâlniri la Casa Albă cu cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, Trump a spus că nu își mai dorește „nimic de-a face cu Spania” și că a cerut secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, să analizeze pași concreți împotriva Madridului. Liderul american a susținut că ar putea opri „tot ce are legătură cu Spania”, inclusiv relațiile comerciale, argumentând că ar avea autoritatea să impună embargouri sau restricții.
Totuși, amenințarea ridică imediat o problemă practică: SUA negociază și derulează mare parte din relația comercială cu Uniunea Europeană ca bloc, iar Spania este parte a pieței unice. Cu alte cuvinte, o măsură țintită exclusiv pe Spania ar avea implicații politice și juridice mult mai complicate decât a lăsat Trump să se înțeleagă.
Bessent: „ar exista bază legală”, dar fără garanții că se aplică
Scott Bessent a indicat că, din punctul său de vedere, Casa Albă ar putea avea instrumente legale pentru un embargo asupra bunurilor spaniole, fără să confirme însă că o astfel de decizie este iminentă sau că va fi pusă efectiv în practică.
De ce e vizată Spania: baze militare și disputa despre bugetele de apărare
În fundalul conflictului se află refuzul guvernului spaniol de a permite utilizarea bazelor de la Rota și Morón în operațiuni legate de loviturile americane asupra Iranului, în absența unui cadru internațional acceptat (de tip ONU), potrivit relatărilor din presă.
Pe lângă acest episod, Trump a reluat și critica mai veche la adresa Madridului privind cheltuielile pentru apărare. El a acuzat Spania că nu susține creșterea bugetelor militare la nivelul de 5% din PIB, țintă discutată în NATO, folosind acest argument ca încă o justificare pentru linia dură față de premierul Pedro Sánchez și guvernul său.
În paralel, Trump a încercat să-și întărească narativul despre Iran, afirmând că Teheranul „ar fi atacat primul” dacă SUA nu ar fi lovit preventiv.
Lovituri și către Londra: „Nu mai suntem în epoca lui Churchill”
În aceeași logică a reproșurilor către aliați, Trump a criticat și Regatul Unit, pe fondul ezitărilor sau condiționărilor privind folosirea bazei de pe Diego Garcia (Chagos) și a unor facilități britanice pentru operațiunile americane. El a folosit inclusiv o formulare provocatoare, sugerând că „nu mai suntem în epoca lui Churchill”, acuzând Londra de lipsă de cooperare.
Spre deosebire de Spania, Marea Britanie nu a fost ținta directă a unor amenințări explicite de tip embargo, însă mesajul politic a fost clar: Trump vrea sprijin fără condiții, iar când nu îl primește, transformă refuzul într-un subiect de presiune publică.
Ce urmează și de ce miza e mare
Pe termen scurt, disputa poate alimenta o ruptură diplomatică inutilă într-un moment în care cooperarea transatlantică este deja tensionată de dosarul Iran și de ecourile acestuia în economie (energie, transport, lanțuri de aprovizionare). Pe termen mediu, orice tentativă de „pedepsire” a unei țări UE riscă să se transforme într-o confruntare mai amplă cu Bruxelles-ul, deoarece reacția Uniunii ar putea fi una de protejare a pieței comune și a acordurilor comerciale existente.
